„Eu nu visam atât de frumos, cât de frumos a devenit tot ceea ce am făcut.”
Pentru Vlad Vedrașco, decizia de a reveni acasă, de la un loc de muncă stabil și bine plătit în Statele Unite ale Americii, visul multora, „s-a răscopt”, cu timpul. După șapte ani în străinătate, legătura cu familia, cu pământul și cu amintirile din copilărie, l-au făcut să privească Moldova deja nu prin frustrările adolescentului care voia să plece, ci prin ochii unui om care descoperea lipsa unei conexiuni adânci cu țara unde locuia și își amintea tot mai des despre valoarea locului de unde a pornit.
Revenirea nu însemna însă doar întoarcerea la rădăcini, ci și explorarea unui potențial economic insuficient valorificat. Producerea strugurilor de masă a devenit domeniul în care a decis să își concentreze energia, familia sa având deja o afacere și plantații.
„Puteam să aleg orice altă afacere, căci intenția mea era clară: să găsesc un domeniu unde poate fi făcută diferența și să mă adâncesc acolo până devenim cei mai buni din Moldova și un model pentru alții.”
Primul mit cu care s-a confruntat a fost că strugurii de masă din Moldova sunt mai potriviți pentru piețele din est și că nu ar prea avea șanse în Europa. Deși ani la rând această opinie a fost vehiculată de producătorii locali, Vlad a decis să testeze strugurii săi la piața en-gros din Varșovia, unde aceștia au fost pe gustul consumatorilor.
„Fusese un mit creat de oameni, cărora le era frică să schimbe direcția.”
În agricultura din Moldova, frica de a încerca lucruri noi și lipsa de monitorizare a eficienței plantațiilor a dus des la eșuarea afacerilor, crede Vlad.
„Piețele se schimbă, consumatorii se schimbă, iar producătorii trebuie să fie capabili să observe aceste schimbări și să se adapteze. Anume aici începe diferența dintre a avea o plantație și a construi o afacere.”
De aceea, sfatul lui pentru agricultori este să nu înceapă cu suprafețe mari și investiții făcute în pripă. Mai bine o plantație-pilot mică, dar bine gândită, cu irigare, protecție, soiuri potrivite și toate riscurile analizate, iar apoi, după ce modelul funcționează și calculele sunt clare, afacerea poate fi extinsă treptat.
„Unde pui câte o picătură în șase locuri, nu se vede. Și eu am avut tendința asta de a face foarte mult și foarte repede, dar nu a mers. Când faci tot, nu faci nimic. Mai bine faci ceva, dar super, super bine. Oamenii trebuie să cunoască că tu ești acela care produci cele mai bune prune, sau struguri, sau zmeură, dar cel mai bine și consistent – cel mai bine. Nu anul trecut, cel mai bine și anul ăsta – cel mai rău.”
Este o lecție pe care Vlad ar fi vrut să o primească și el la început.
„Dacă mi-ar fi dat cineva acest sfat, i-aș fi strâns mâna și i-aș fi mulțumit din suflet.”
Când s-a alăturat afacerii, companiei Frudova, familia avea deja multe terenuri în satul Costești, raionul Ialoveni, însă unele plantații erau ineficiente și continuau să fie lucrate pur și simplu pentru că „așa trebuia”. În timp, a înțeles că munca în sine nu este un indicator al succesului, căci poți munci de dimineață până seara și să nu construiești o afacere profitabilă.
„Noi pur și simplu lucram. În agricultură, te-ai trezit dimineața și te-ai apucat de lucru. Și asta e o greșeală.”
Agricultura are nevoie, în opinia lui, de modele viabile. Producătorii trebuie să poată vedea ce funcționează, să înțeleagă de ce funcționează și apoi să adapteze acele soluții la propriile afaceri.
„Succesele peste noapte durează 15 ani”
În cazul familiei Vedrașco, testarea și găsirea acelor modele au însemnat de fapt aproximativ 15 ani de muncă, dintre care primii șapte au fost parcurși de părinți, iar următorii ani, împreună cu copiii, și chiar cu nepoții lor.
După revenirea lui Vlad și fratele său Veaceslav din Statele Unite, timp de aproximativ opt ani, plantațiile tradiționale, fără irigare și fără sisteme de protecție, care în condițiile schimbărilor climatice nu ar fi avut niciun viitor, au fost transformate în plantații intensive, cu tehnologii moderne, senzori și sisteme de monitorizare.
Acest lucru a fost posibil datorită echipei, a familiei, și a încrederii reciproce care s-a șlefuit timp de mulți ani și prin multe dificultăți.
În această echipă, fiecare membru al familiei are propriul rol. Tatăl lui Vlad este prezent în vie de la ora 4 dimineața, în special în perioada de vegetație, iar fratele său, Veaceslav, este responsabil de partea de producere, depozitare și mecanizare. Mama, Maria, este administratoarea afacerii, iar Vlad prevede acțiunile de viitor: unde vor fi vânduți strugurii, cu cine vor lucra, ce piețe vor deveni importante, ce soiuri trebuie dezvoltate și ce tehnologii trebuie introduse.
„Am încercat să văd la ce este bun fiecare și să îi lăsăm pe toți să se ducă în direcția unde ei sunt foarte buni și naturali în acel mediu, iar rezultatul pasiunilor comune este motorul afacerii. Eu sunt cel care visez, zbor, și cei din echipă sunt cei care mă ancorează un pic și vin cu partea cea mai grea, de execuție. Pentru că a visa e bine, a avea viziune e bine, dar partea de execuție este 99% din orice afacere.”
În perioada recoltării, diferențele dintre roluri se estompează. Atunci, toată lumea este implicată: cineva duce lăzile, altcineva lucrează la depozit, un altul urmărește temperaturile, iar cineva discută cu partenerii care urmează să primească marfa. Sunt implicați și copiii, chiar dacă aceștia, conform vârstei și tendințelor, preferă telefonul sau Robloxul.
„Vrem să vadă și să participe la munca pe care o facem noi, să vadă de unde vine totul. Eu de fapt am urât munca câmpului, era o muncă foarte grea, în cea mai mare căldură. Dar vedeam rezultatele –de la munca cea grea până la vânzarea strugurilor și mâncarea care se punea pe masă din banii veniți de la struguri. Și era multă împlinire și fericire pentru familie când strugurii se vindeau și noi aveam cu ce să ne dezvoltăm, cu ce să construim mai departe. Eu am văzut tot, și adrenalina ceea pe care o primești numai dacă ai văzut și munca. Vezi prețul exact la ceea ce ai făcut în vie, pe căldură sau în ploaie.”
„Dacă nu învățăm să folosim eficient apa și solul, riscăm să rămânem fără agricultură”
Dacă ar trebui să aleagă o singură problemă care va decide viitorul agriculturii din Moldova, Vlad ar alege apa, și ca consecință –solul.
Agricultura modernă depinde tot mai mult de irigare, iar schimbările climatice fac această dependență și mai evidentă. În același timp, apa disponibilă pentru irigare poate conține concentrații ridicate de săruri sau sodiu, iar folosirea ei fără analize și fără măsuri de corecție poate degrada treptat solul, fără ca consecințele să fie vizibile imediat.
La fel de importantă este capacitatea de a acumula apa. Moldova are perioade în care ploile sunt abundente, dar aceste resurse nu sunt întotdeauna păstrate pentru lunile în care sunt cele mai necesare.
La Frudova, apa de primăvară este privită ca o rezervă pentru vară și compania lucrează la un sistem de bazine de acumulare care să permită captarea apei în perioada de primăvară și utilizarea ei ulterior, în lunile secetoase.
În același timp, Vlad crede că ar trebui de limitat și plantarea terenurilor noi, și de analizat și înțeles cât de eficient pot fi exploatate cele existente, câtă apă este necesară și cum poate fi corectată atunci când calitatea ei nu este suficientă.
„Sper să ne facem temele la timp, nu ca elevii, în ultimele 15 minute înainte de începutul lecției. Oricât de performantă ar fi o tehnologie, ea nu poate compensa la nesfârșit lipsa respectului față de resursele naturale și lipsa unei strategii pentru apă și sănătatea solului.”
„În vie, fiecare modernizare tehnologică a venit ca un pas înainte după un puternic șut în fund”
Pasiunea lui Vlad pentru tehnologii a început în anii de școală, când primea cheile de la sala de informatică și stătea cu orele pe jocuri în rețea, dar și inventând procese și site-uri simple.
„Atunci am înțeles ce poate face un calculator. Și mai departe, toată viața mea a fost dedicată științei. O companie, un om, poate să crească mai repede dacă are un avantaj tehnologic față de restul.”
Multe dintre tehnologiile folosite astăzi la Frudova au apărut în urma unor eșecuri și a conștientizării faptului că, uneori, trebuie să pierzi ceva pentru a înțelege ce trebuie schimbat.
Cu câțiva ani în urmă, o invazie de molii a compromis strugurii care ajunseseră la 90% din perioada de coacere, iar recolta a fost pierdută. Echipa a introdus atunci camere și sisteme de monitorizare a dăunătorilor, astfel încât problemele să poată fi depistate din timp dar și să reușească să reducă utilizarea insecticidelor, apelând, acolo unde este posibil, la capcane și feromoni.
Vlad își dorește ca strugurii produși de companie să fie suficient de siguri încât să îi poată mânca și copiii săi, căci calitatea produsului nu poate fi separată de responsabilitatea față de consumator. În prezent, compania cooperează cu o companie producătoare de feromoni și capcane, cu scopul de a elimina total folosirea insecticidelor pentru sezonul 2026.
„Eu nu vreau să vând un produs de care să îmi fie rușine sau să mă tem să îl mănânc eu sau copiii mei.”
O altă pierdere dureroasă a venit în urma ploilor. Într-un an, aproximativ 30-40% din recoltă a trebuit să fie aruncată, iar experiența a demonstrat că protecția împotriva precipitațiilor nu mai este un moft, ci o necesitate. Așa au ajuns în plantații sistemele de protecție cu folie.
Înghețurile și șocurile termice au învățat producătorii că și protecția împotriva temperaturilor extreme trebuie să devină parte integrată în sistem. Într-un an dificil, aceeași plantație care putea produce aproximativ 35 de tone la hectar a ajuns la doar 10 tone.
Frudova a început astfel să testeze tehnologii de protecție cu infraroșu, sisteme de pergolă inspirate din Italia și linii automatizate de ambalare aduse din Olanda. Fiecare dintre ele a venit cu un scop foarte clar: să permită producătorului să obțină mai mult, mai eficient și cu riscuri mai mici.
În agricultură, însă, nici tehnologia nu poate elimina complet imprevizibilul. O zi cu temperaturi extreme poate schimba rezultatul unui sezon, iar natura nu poate fi controlată în totalitate.
„De exemplu, dacă avem 42 de grade la soare, aici în plantație și nu dăm resursele suficiente de alimentare și de apă, s-ar putea ca struguri să înceapă procesul reversibil în care planta începe să ia apa înapoi din struguri, stafidirea lor. Și atunci, sigur că îți vine să renunți, ceva imprevizibil apare mereu. Dar noi facem mai mult decât agricultură, fiecare strugure e ca un copil. Ții la fiecare și ierți ce se întâmplă și îl iubești mai departe. Și încercăm să reducem cât mai mult impredictibilitatea, ceea ce știința ne permite: analiza solului, consistența facturii, temperatura și umiditatea în plantații. Dar nu uităm că natura este natură și viața este viață.”
Parteneriatul cu oamenii de știință, soiuri mai versatile
„Noi ne dorim să dezvoltăm soiuri noi, pentru că eu înțeleg că astăzi nu mai are sens să plantez soiuri cu semințe, e clar”, spune Vlad Vedrașcu. În parteneriat cu Institutul Național de Cercetări Aplicative în Agricultură și Medicină Veterinară, testează soiurile de struguri fără sâmburi.
„Am început lucrul anul ăsta, s-au făcut primele încrucișări, acum se fac extragerile embrionare și urmează să avem primii copii… Vrem anul ăsta să avem primele rezultate palpabile, ceva să vedem, ca ulterior să construim pe asta”, relatează Vlad.
Soiurile de struguri fără sâmburi reprezintă una dintre tendințele dominante pe piața europeană, fiind preferate de consumator.
„Încă există oameni în știința din Moldova, ei sunt la vârste foarte înaintate, dar noi trebuie să încercăm să valorificăm ceea ce avem și să hai să creștem și cei tineri să învețe de la ăștia”, afirmă agricultorul.
„Să unești 100 de agricultori într-un cluster, e un rol demn de Tom Cruise”
Frudova în calitate de cooperativă, sau cluster economic, a pornit de la o nevoie simplă: producătorii de struguri să poată lucra împreună pentru a ajunge la piețe pe care, individual, le-ar fi fost mult mai greu să le acceseze. Membrii produc strugurii, iar cooperativa se ocupă de agregare, sortare, comercializare și export, transformând producția mai multor antreprenori într-o ofertă comună.
În prezent, clusterul reunește aproximativ 15 producători mici, obiectivul său fiind să ajungă la cel puțin 100 de membri în următorii doi-trei ani.
Din anul 2026, clusterul Frudova a devenit și unul din cele 21 de clustere economice susținute de PNUD și partenerii săi. Acesta va primi asistență financiară nerambursabilă de cel puțin 200.000 de dolari pentru implementarea obiectivelor strategice stabilite și va beneficia de asistență tehnică pentru promovarea exporturilor și extinderea pe piețele externe.
Motivația clusterizării în domeniul strugurilor este una simplă: exportul modern nu mai funcționează după modelul în care un producător recoltează câteva zeci de tone și așteaptă un trader să vină să le cumpere. O rețea mare vrea aceeași calitate, același calibru, același nivel de zahăr, același ambalaj și aceeași cantitate mare, livrate constant. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil, producătorii din cluster trebuie să aibă procese de lucru identice: aceleași principii de tratament, irigare, calibrare, depozitare, ambalare etc.
În multe cazuri, e nevoie și de a schimba viziunea multor producători, de a le arăta rezultate reale: exporturi, produse pe rafturi și cifre pentru a înțelege unde pot ajunge împreună, acolo unde singuri nu ar putea ajunge. Iar clusterul Frudova își asumă acest rol, de a transforma mai mulți producători mici într-un jucător competitiv pe piața internațională de struguri de masă.
„Ca să unesc 100 de producători, ar trebui să îl invit și pe Tom Cruise aici și să filmăm un ’Mission Impossible’.
Și totuși, eu cred că vom reuși să creăm modele comune care să aducă tuturor mai mulți bani și mai mult succes pe termen lung. Acestea sunt mereu mai presus de orgolii, dorința de a avea dreptate și calea unui erou singuratic care face agricultură cum făceau strămoșii lui.”
„Noi fără viță de vie nu putem trăi, și nici ea fără noi nu poate”
În timp, echipa s-a extins dincolo de familie. Au apărut oameni responsabili de producție, export, ambalare și munca din câmp, iar relațiile cu aceștia au devenit parte din cultura companiei.
Când este întrebat despre viața personală și timpul liber, Vlad zâmbește și zice că lucrul devine o extensie a vieții și că fiecare realizare profesională e la fel de emoționantă ca și orice realizare obținută de un membru al familiei.
Tehnologiile pot automatiza, sistemele pot scala, dar rezultatul final depinde de oamenii care construiesc zi de zi afacerea.
„Când copilul tău merge în clasa întâi și ești mândru de el…, la fel de mândru mă simt și eu când un lot de struguri ajunge pe rafturile unei rețele din Germania și primesc o poză de acolo. Simt atâta dopamină și satisfacție să văd ce am realizat… Am noroc că familia mea este nucleul echipei Frudova, avem noroc și de toți ceilalți oameni care ne ajută. Oamenii sunt cheia la tot ceea ce faci.”
„Când vedem rezultatul, ne emoționăm cu toții. Pentru noi, vița de vie este un membru al familiei noastre. Noi fără ea nu putem, și nici ea fără noi nu poate”, spune și Maria Vedrașco, mama lui Vlad.